ECOPASS (european connexions contre le crime organisé et la promotion d’alternatives sociales) est un séjour de formation au cœur des coopératives antimafias en Italie, pensé avec la fondation Terre de Liens et l’association Culture Contre Camorra. Retrouvez la plaquette présentation :Télécharger
Pendant 5 jours, des membres de l’association spécialistes du secteur associatif et de l’économie sociale et solidaire visitent, débattent, interagissent avec les acteurs du quotidien sur des biens confisqués aux criminels dans la Région de Reggio en Calabre grâce au partenaire italien : la Coopérative Valle del Marro Libera Terra :
sont en Italie du 7 au 12 pour apprendre les « bonnes pratiques » dans le combat contre le crime organisé à l’aide de l’usage social des biens confisqués. Sur la photo plus haut, le groupe devant le bien libéré de la mafia en Calabre. Cette maison imposante confisquée au clan Versace en 2006 est mise à disposition de la paroisse. En lieu et place d’un bar de mafieux et de lieux de violence contre les entrepreneurs qui ne voulaient pas payer racket : une auberge où le groupe a résidé, un centre d’activités pour les jeunes du quartier et un centre de soin ambulatoire pour tous.
L’objectif de ces projets cofinancés par le programme Erasmus+ de l’Union européenne : être armés pour obtenir un dispositif de restitution aux citoyens des biens confisqués ou être prêts lorsque ce dispositif sera en place…
Historique du plaidoyer :
Depuis 2009 FLARE France, ancêtre de Crim’HALT avec le soutien de Libera France milite pour se dispositif (cf. Lobbying antimafia à Bruxelles)
2014, l’association Anticor intègre dans son plaidoyer l’usage des biens confisqués.
2018, Terre de liens soutien le plaidoyer de Crim’HALT (cf. Tribune Reporterre)
2019, le Haut Comité pour le Logement des Personnes Défavorisées soutient l’objectif de Crim’HALT visant à une utilisation sociale des biens mal acquis en particulier pour développer l’offre de logements pour les personnes vulnérables
A l’approche du second séjour de formation Erasmus+2 sur les terres libérées de mafia en Calabre, le président de Crim’HALT s’est longuement entretenu avec la journaliste Paule Casanova de Corse Matin. Des grands thèmes comme les biens confisqués à la mafia ou encore l’actualité du crime organisé en Corse, ont été abordés.
In unu di i so salmi, u salmistu, veni à dì Davidu, rè ebreiu dici : “T’ani l’ochja è ùn vèdini micca”. Avarà vulsutu mintuvà solu l’ìduli indiffarenti, i stàtuli alzati, i viteddi d’oru ? Innò sicura. U dettu corsu hè colmu à saviezza : “l’ochji sò d’acqua”. Veni à dì à l’accorta chì omu ùn si pò fidà cusì à a prima di ciò ch’eddu vedi. Prima di mora in 14 duranti a Grandi Guerra, nutava Charles Péguy : “Il faut toujours dire ce qu l’on voit : surtout, il faut toujours, ce qui est plus difficile, voir ce que l’on voit.” Stu mònitu puèticu putenti era estèticu quant’è pulìticu. Un antru chì aia fattu a listessa guerra, Georges Bernanos scrivi in 1938, in u listessu filu : “Il faut voir. Il faut comprendre. Voilà.” Semu Corsi par vìa di a leia singulari chè no t’emu cù a Corsica. Veni mali à dà una difinizioni chjara è capiscitoghja di sta leia. Ùn si tratta par appuntu di calcosa matiriali, cuncretu, tuccatoghju. Hè di l’òrdini mintali. L’ochja carnali ùn a vèdini. Ùn poni essa cà l’ochja intiriori, mintali ; spirituali, à disciffrà sta leia. Hè propiu u rapportu chè no t’emu cù l’ìsula di Corsica. A Corsica hè una muntagna à mezu mari, una terra avvinta ad acqua. Cù tanti sèculi di storia, di spirienzi umani. Cù a so lingua propia. Chì, ad avà s’hè mantinuta trè bè è mali. Sta leia, stu rapportu, hè chì a cuscenza stòrica di u pòpulu corsu hà fattu di una terra un Locu. U Locu si contrapponi à a terra. A 2 terra si compra è si vendi. Si spiculeghja. Si subbàccani i cimiteria, lampendu l’ossa par aria, si vèndini i ghjesgi, i sipolcri dundi ripòsani i santi. Si custruisci accindendu candeli à santu parpaing. Sta nuzioni di Locu hè u puntu maestru di a nostra cultura longu i sèculi. Hè una custruzzioni mintali, immatiriali. Ùn hè cuntinuta in nisun stuvigliu. Stu Locu hè u nostru lumu chì canna a bughjura com’è una frezza infiarata. Ma inveci di lumu diciaraghju luci. Datu chì a luci hè a fonti, è u lumu veni da a luci. Stu Locu hè propiu u situ anticu di i misteri chì ci vàrdani. Oghji u pòpulu corsu hè cacciatu da a so terra, calcicatu in i so dritti da nazioni stòrica. Ramintemu chè no fummu a prima ripùblica cù a so custituzioni scritta. Ma ùn àiami micca drittu à u Sèculu di i Lumi, ci tuccava in mala sorti u Sèculu di u Tarrori. Quandu unu vidìa ciò chì l’altri ùn vidìani micca, si dicìa : “U tali vedi”. Di fatti, avìa a capacità, dàtuli da a sorti, di veda drentu à sè, ciò chì, di fatti, era drentu à tutti, ma chì altru nimu cacciatu à eddu pudìa veda. Hè un fattu di cultura, di a nostra cultura, a leia cù u Locu. L’aghju ditta hè una rilazioni immatiriali, chì a cultura tramanda. Hè un misteru assulutu. Ogni Corsu n’hè partificianti. Veni à dì ch’eddu hè coeredi di sta cultura fonda scritta in a mimoria di i sèculi di i sèculi, propiu nanzi à a ghjunta di u cristianìsimu circa u IIu o u IIIu sèculu di l’èpuca cristiana. Ordunqua si tratta di tuttu ciò chì arriguarda u nosciu paganìsimu isulanu. 3 A petra. A Corsica hè una petra. O megliu ancu, unu scogliu. In a tradizioni univirsali, a petra teni un postu di prima scanurza. U rapportu hè strettu trà l’omu è a petra. Sicondu a lighjenda di Prumiteu, prucriatori di u ghjènaru umanu, i petri ani trattinutu un odori umanu, un sisu carnali. A petra è l’omu prisèntani un doppiu muvimentu di cuddata è di falata. A petra schietta scendi da u celi ; trasmutata, s’alza ad eddu. In Rumanìa, a tradizioni stabilisci chì Cristu saristi natu da una petra scesa dal celi. È Cristu quand’eddu stituisci à quiddu chì sarà à capu di a so Ghjesgia dici à Simonu (frateddu d’Andrìa) « sè filici tù, o Simò, figliolu di ghjonas (…) A ti dicu chè tù sè Petru, è chì nant’à sta petra custruiraghju a me Ghjesgia. (…) Traduzzioni prutistanti da Louis Segond in 1910 di u Vangelu di Matteiu. À Petru u chjàmani dinò Céphas. In principiu di u so Vangelu (traduzzioni di u canònicu Augustin Crampon, edizioni di 1928), Ghjuvanni dici (1-42) : « Or, Andrìa, frateddu di Simonu-Petru, era unu di i dui ad avè intesu a parola di Ghjuvanni, è ad avè suvitatu à Ghjesù. Scuntreti prima u so frateddu Simonu, è li dissi “Avemu trovu u Missìa (ciò chì traduci Cristu).” È l’avvicineti da Ghjesù. Ghjesù, fighjulàtulu, dissi : “Tù, sè Simonu, figliolu di Ghjonas ; sarè chjamatu Céphas (ciò chì si traduci Petru).” Or Céphas est una parola aramàica o siriaca Kéfâ, chì significheghja petra. U Missìa, aia vistu à Petru, ma aia ancu vistu ciò ch’eddu aia vistu, drentu à Petru, c’era Kéfâ. 4 U scogliu ùn hè solu a chjappa chì sfiurizzeghja à gallu di mari, di fiumu, hè ancu a chjappa chì sfiurizzeghja à gallu di terra. A Corsica hè un’immensa chjappa incirniata à mari, unu scogliu in mari. Dundi a casa sarà più ferma cà fatta nant’à a chjappa, u scogliu ? Si custruisci dunqua propiu dirittamenti nant’à a chjappa dundi a casa pari sorghja è alzassi. Casa dolci è trimenti, uspitaliera è numica. Tocca è tocca o tremindui in un tempu. Sta casa di a terra rispondi com’è unu spezia di contraccambiu à l’altra casa, a casa di u celi, doppiu simbòlicu di a prima. Faci chì stu celi ùn hè com’è un èteru, bensì com’è una superficìa dura, di a petra. Ci sarà ghjastema più orrenda ? Ch’edda ti falghi l’aria à pezzi ! (que le ciel te tombe sur la tête en morceaux !). O peghju : Ch’eddi ti fàlghini l’ànguli è i triànguli ! (puissent te choir sur la tête des angles et des triangles !). Ch’eddi ti fàlghini l’ànghjuli è l’arcànghjuli! Ma tutti sti storii di petri, o aneschi o parechji, t’ani à chì veda cù i morti. Dicu bè i morti è micca a morti. Raconti antichi dani tistimunianza chì fili invisìbuli ci tènini stretti è ci vìdani. Da scansalli, c’era un usu cunghjuratoriu, à meziornu è à mezanotti, prima di varcà una vadina, si lampava trè pitrucceddi in acqua. Trè chì hè u sciffru di a morti. Ma di più ancu di pitrucceddi in i tempi da furmà u muchju, chjamatu dinò ‘hermès’, è chì hè furmatu lampendu una petra o una vetta nant’à una mora à u locu stessu dundi un omu hè statu uccisu in modu viulenti. St’usu 5 era cunnisciutu in tuttu u Maritarraniu. Hermès vardava i stradi è i crucicvii. Quandu si supilliva in a terra è micca in l’arca, s’usava à ficca una petra in testa di a fossa è un’antra à u pedi. Dopu l’usu hè cambiatu. Si missi in testa una croci, pà u più in petra o in farru stazzunatu. Sti petri ramèntani i ceppi di u latinu cippus, culonna tronca nant’à i sipulturi, ma ancu tàrminu. Sti petri sò scritturi in terra, veni à dì giugrafìa. Sò indizii, vistighi, ma ancu attrazzi d’esorcìsimu. U segnu, signà, fòrmani un insemu. Sti petri pisati sò tàrmini, in ogni sensu di a parola. Ognunu hè una parola è una lìmita, puru sì in certi di i nostri parlati l’usu hà stabilitu una diffarenza : tàrmini è tèrmini. Eppo’ ci voli ad evucà sti petri pisati, veri cantona, certi volti riaduprati in i casi o in u subbassu di catidrali, com’è in Savona, I stàntari. Cù u verbu stantarà : firmà sopr’à locu senza mòvasi. Sò tamanti petri lungaruti, alzati da più di trè o quattru millenia fà. Sti petri sculpiti, antrupumòrfichi. Chì c’insègnani ? Chì ci voni dì ? Misteru. Ma si pensa à a spiccia, attu di pona a prima petra di una casa. S’eddu si stendi una stàntara da una sponda à l’altra di una vadina si forma un ponti, ciò chì arriguardu u simbòlicu, hè un locu di scambiu rigulatu, datu ch’eddu faci lìmita. Una forma allungata, hè un corpu stesu, stabilizatu. Un corpu cumunu, una scrittura in u spaziu, chì immubilizeghja a materia primurdiali. U tàrminu, u passaghju, a lìmita, sò tanti petri da adunì, unificà, figurà è prefigurà l’essa in a so diminsioni ùnica è univirsali. 6 Si parla suventi di a petra alzata di i Cèltichi ch’eddu si ritrova sott’à a forma in campanili di i ghjesgi. Quandu si cilibrava u cultu nant’à a petra, ùn s’addrizzava micca à a petra stessa, bensì à u bè chì n’era divintata u sidili. Ancu oghji a messa rumana hè cilibrata nant’à una petra posta in un biotu di l’altari, o in terra sott’à l’altari, è dundi drentu sò cuntinuti rilìquii di santi, màrtiri di prifarenza. I petri ùn sò micca massi morti ; cusì i betili figùrani petri vivi caduti dal celi ; fèrmani animati ancu dopu à a so caduta. Si pudarìa truvà in u Zohar, in i cummenti di u Talmud è in i Midrachim scritti nant’à i petri propiu si sommu intaressu. Sti spiicazioni sarìani priziosi da capì u sensu di a petra in i tempi andati. Par vìa di u so caràttaru micca cambiatoghju, a petra simbulizeghja a forza è dunqua a saviezza. Hè suventi assuciata à l’acqua. Cusì Mosè, à l’intruta è à a sciuta di u disertu faci sbuttà una surghjenti impittendu una petra (Eso., XVIII, 6). Or l’acqua anch’edda simbulizeghja a saviezza. A petra mintueghja l’idea di meli è d’oliu (Gen. XXVIII, 18 ; Deut. XXXII, 13 ; Ps. LXXX, 17). Quand’una parsona citava u so paesi nativu usava à dì : “O la me Palestina di latti è di meli…” Si pò ancu assumiglià a petra à u pani. San Matteiu parla di u Cristu vidatu da u Spìritu in u disertu, è u diàvuli li pruponi di fà pani di i petri. A parola betili hà in Ebreiu u sensu di “casa di Diu” (Bet-el). U sensu di Betleem (Bet-lehem), chì significheghja casa di pani, hè 7 strittamenti apparintatu à Betel. Guglielmu di Saint-Thierry, cummintendu unu scrittu di u cànticu di i càntichi sicondu a Vulgata (II, 17) diciarà chì Betel significheghja a dimora di Dìu, veni à dì a casa di i « veghji », di a vighjilanza. Pà quiddi chì ci stani, a vighjilanza di u so cori li pirmetti di goda u sicretu di a virità chì, da dopu, li culmarà a mimoria. Citaraghju avà un usu nostru, anticu è più cà scunnisciutu. In i tempi, in certi paesi di l’ìsula, vicinu à a ghjesgia, si truvava una tola di petra. Nant’à sta petra a ghjenti si ghjurava è inghjiru ad edda s’adunìani i capi di a cumunità paisana. Sta petra si chjamava petra à l’aringu (o l’arringu). L’Aringu era l’accolta di a cumunità sana. Oghji si ni cunnosci dui in Corsica. Ci hè quidda di San Martinu di Corduella, cumuna di Montemaghjore. Si trova vicinu à i ruini di a ghjesgia di San Martinu situata in u centru di a necròpoli, una petra detta petra di l’Aringu. Hè una tola longa dui metra, larga nuvanta cintìmitri è spessa da quìndici à vinti cintìmitri. Era sposa primitivamenti nant’à una tomba fatta d’arziglia è incalcinata, piena ad ussacami. L’Arringu di San Gavinu di Carbini si situava cù a so petra in un cimiteriu antichìssimu. A petra forsa sposa nant’à quattru culunetti di granitu furmendu cusì una tola com’è in Montemaghjore. I dui petri sò posti sopr’à sipulturi. L’ossa trovi in a tomba di San Martinu ùn poni essa rilìquii d’unu o parechji santi, chì 8 tandu sarìstini missi in ghjesgia. Si pò pinsà chì si tratta propiu di un cultu di l’antichi è à a brama di a campagnalità è di a paisanità d’accògliasi è di cunchjuda l’atti chì riguàrdani a cumunità – si pò dì u cumunu – nant’à a tomba di l’antichi o di u fundatori di u paesi. Si pò dà chì a ghjenti l’avissi fighjulati par santi. Ma t’aveti dinò sti petri chì avànzani da i casi di prima, sò i petri tistimonii. À chì ghjòvani ? Sèrvini da lià à l’antica, a casa nova chì s’hà da fà da dopu. Paulu Zarzelli ni sciglìa quattru lizzioni. A prima lizzioni hè quissa : da pudè crescia è furtificassi a nova casa nicissiteghja l’antica. Di fatti, i gudimenti, i passatempi, u danaru, a moda, u cunsumirìsimu ùn ani mai insignatu à l’omu u sensu di a misura, di u ghjustu è di u veru. A siconda lizzioni di sti petri chì avànzani hè quidda di u donu. Si tratta di fà i cosi da ciò ch’eddi sò è micca da u prufittu. A terza lizzioni hè quidda di l’ecunumìa. Ùn si faci micca una casa ogni ghjornu. Tocca à u più vechju ad accenda u focu a prima volta, focu presu in a vechja casa affiancata. A quarta lizzioni hè quidda di a tistimunianza. Sti petri chì avànzani pòrghjini u missaghju di tutti l’innanzoni. Cànnani u tempu senza chì i lizzioni ch’eddi manifèstani ùn fùssini intarrotti. Bisogna à sapelli leghja. Ci voli à scantà da u smintecu i suviddati accumulati da i savii. Ci voli à pruvà di scopra u sensu ascosu di i cosi, di buscà in l’essa in un tempu u prmitivu è l’eternu. Aia scrittu Pier Paolo Pasolini chì a vita hè u sonniu di una cosa. A vidimu, forsa, ma ùn sapemu micca veda ciò chè no vidimu. U parsunaghju chì era in cosa di 9 veda era propiu u mazzeru, mizianu trà u locu visìbuli è u Locu invìbuli, mizianu trà u sàlvaticu è u mansu, mizianu trà a morti è a vita. Ci sò dui pinsamenti maestri. U prima hè di Miguel de Unamuno : « a tradizioni hè a sustanza di a storia ». u sicondu hè di Pablo Neruda : « a lingua hè u sangui di u pòpulu ». Ordunqua, Locu, storia, lingua sò i trè cumpunenti di a nostra cultura cumuna chì, impastàtusi di leva in purleva, sò un acquistu in traccia si sguagliassi. Ed hè a peghju viulenza. Ci hè una siquenza in u so Vangelu dundi l’apòstulu Matteiu dici chì sò i viulenti chì vìncini. Da a nàscita di Ghjuvan Battisti ad avà, u regnu di i Celi pati a viulenza, è viulenti pùgnani di pussèdali. Noialtri lacaremu chì ciò chì l’apòstulu scrissi dui milla anni fà fussi a vìa di l’avvena di a nostra terra ? À Massimu l’ani toltu tuttu ciò ch’eddu era. Eppuru ferma quì prisenti. Vidìa. Or quiddi chì arrùbani, chì tòmbani, ùn voni chì nimu vidissi. U silenziu i varda. Cunsidarèghjani chì tuttu hè soiu par vìa ch’eddi sò nati. Si dani u vantu d’avè a libartà di fà ciò chì li pari. Di i leghji ufficiali ùn n’ani nisuna primura. Eddi fàcini sicondu i leghji ch’eddi ani stituitu. Sò pridaghji. Più di centu anni fà, vescu Paulu Matteu de la Foata scrivìa : “Dici un anticu : la leggi è una ragnata. Passa la mosca, vi ferma ‘mpastuggiata ; Passa un bóiu cù li corra, Lassi pórta scarmigliata. Dunqua u povaru lu teni ; Ma lu riccu passa e veni.” 10 È Massimu era una preda. A matina andava à i so fatti. Li tòlsini a vita. Hè corsu u so sangui. Ma tù, caru Massimu, ùn sè stesu. Sè rittu. In a splindurenti biddezza di a to ghjòvana ità. Tù, caru Massimu, hà vistu ciò chì ùn và micca, l’hà ditta in pùblicu. Hà analizatu l’affari è i toi i paroli sò ghjusti è veri. A virità libareghja.Ma hè priculosa. Vedi, è vedi ciò chè tù vedi. Sta petra varda a to parola è ci varda da impidacci à fà ciò chì ci tocca à fà in ànima è cuscenza da i vivi insemu à i morti cù i so ossa umiliati. Ùn ci sarà mafia nè altru nimu chì ci mittarà u sassu in bocca. Rinatu COTI